Şcoala s-a deschis la Volovăţ odată cu împlinirea condiţiilor legale, în urma emisului guvernial nr. 10.480 din 20 august 1860. Potrivit ordinului guvernului din 18 septembrie 1858, s-a ales o comisie formată din Toader Buliga, Ioan Grigorivici şi Ioan Antonovici.
Prima clădire a şcolii s-a ridicat, aşa cum s-a stabilit, „în ungheriul din stânga tolocii”.
Aici îşi începe activitatea primul învăţător, Vasile Mihăiescul, la 4 noiembrie 1860. În condiţii grele, acesta îşi desfăşoară activitatea până la 10 aprilie 1866, când este introdus pe post de învăţător Vasile Avram, un adevărat maestru al învăţătorimii vremii. Aprecierea activităţii sale la Volovăţ va fi făcută de către inspectorul şcolilor, Rennei, prin adresa nr. 236 din 2/14 noiembrie 1868.
În 1869 îl găsim învăţător pe Alexie Ticoleac, urmat apoi de Gavril Antonovici. Frecvenţa era bună: în 1869 erau 75 elevi, în 1870 55 elevi, în 1871 69 elevi.
Spaţiul devenise neîndestulător şi, astfel, se construieşte un nou corp „în crucile drumului în apropierea bisericii lângă pârâu în mijlocul comunei”, cum sună o însemnare. Aici a fost mutată şcoala în anul 1879, învăţător fiind un om deosebit, Ilie Beuca. Acesta profesează până în 1890, când se retrage. Îl urmează Dionisie Tofănel, care primeşte ca ajutor pe învăţătorul Constantinovici, care nu rămâne mult timp aici. Ca învăţătoare „de lucruri femeieşti” este numită sora acestuia, care suplineşte şi postul de învăţător auxiliar, Eufrosina Tofănel. În locul ei a fost numită domnişoara Ştefania Şindilar, începând cu 1896. Totodată, mărindu-se numărul claselor la trei, este numit învăţător, începând cu 1896, Vasile Pălămar.Spaţiul devine neîncăpător şi Consiliul Comunal se vede nevoit să zidească o şcoală mai mare. Astfel, la 26 iunie/7 iulie 1897 se începe zidirea noii şcoli. Lucrările se termină în toamna lui 1898, când, la 10 decembrie, şcoala este sfinţită
Suma de 18.000 florini a fost acoperită prin arendarea a peste 100 fălci de toloacă. Neajungând banii, se vinde şcoala cea veche, şi patruzeci de prăjini de loc de lângă ea, cu suma de 750 florini.
Cu toate că numărul elevilor s-a mărit an de an, un la doilea local s-a construit abia în 1976, având săli de clasă şi laboratoare de specialitate. Peste 10 ani, în 1986, s-a dat în funcţiune şi cel de al treilea corp, primind şi grădiniţa.
Între cele două războaie politizarea fără măsură a învăţământului, a dus la o anumită decădere.
Greutatea reorganizării şcolii a căzut pe umerii directoarei Victoria Buliga. Dar o revenire la rosturi s-a făcut după numirea directorului Constantin Corfus, care, locuind în şcoală, a putut urmări atent şi permanent activitatea la clasă a învăţătorilor.
După război, situaţia se schimbă. Numirea directorilor şcolari nu a ţinut întotdeauna seama de competenţă, dar îmbucurător a fost faptul că s-a reuşit menţinerea unui nivel ridicat al actului de învăţământ. Fiecare director, împreună cu celelalte cadre didactice, au reuşit să îndrume şi să sprijine, în condiţii nu tocmai favorabile, numeroşi tineri doritori de învăţătură. Mulţi dintre elevii care au deprins aici tainele abecedarului au urmat studii superioare, devenind astfel o mândrie nu numai pentru familiile lor, dar şi pentru şcoală şi pentru sat.
Documente din arhiva Șc. Gimnaziale Volovăț
În anul 2012 s-a dat în folosință corpul after-school dotat cu două săli de clasă , o cancelarie și săli de materiale.Toate corpurile au încălzire centrală și sunt dotate corespunzător.
În anul 2012 s-a propus schimbarea denumirii școlii în “Doctor Simion și Metzia Hîj” , iar în 2018 s-a aprobat această denumire.
Bibliografie:
Preot Valenciuc Dumitru, Volovățul și locuitorii săi.